PĂREREA MEA
De când politicienii şi publicul sunt preocupaţi cu scandalul legat de soarta Liceului Teologic Romano-Catolic, parcă am fi uitat de promisiunile anterioare ale UDMR-ului, pe care le-am considerat la timpul lor impregnate de campania electorală, adică superficiale. Faptul că noi, alegătorii am uitat de aceste promisiuni – este binecunoscut: memoria noastră este foarte limitată, ni se spun acelaşi lucruri la nesfârşit fără să cerem socoteală ulterior -, este un lucru, dar se pare că şi politicienii „competenţi” de la UDMR simulează amnezia. Pentru că nici ei nu cred în realizarea promisiunilor făcute. Probabil nu au crezut nici în momentul în care le-au promis.
Abia acum un an, când se apropia campania electorală, ca urmare a deciziei consiliului administraţiei publice locale, au proclamat că se va rezolva în scurt timp nu doar cazul statuii scriitorului Sütő András amânat de ani de zile, ci şi situaţia Fântânii lui Bodor Péter începută în 2007, mai mult, cu ocazia celei de a 400-lea aniversare, şi Bethlen Gábor va primi o statuie în centrul oraşului. Asta da promisiune! Soós Zoltán, candidatul la Primăria municipiului Târgu-Mureş s-a şi prefăcut că crede ceea ce spune; precum şi alegătorii la rândul lor. Ce-i drept, numărul lor nu a fost atât de mare ca numărul voturilor necesare pentru victorie. În orice caz, nu au fost destule avertizări: au mers prea departe cu promisiunile iresponsabile, nu există o organizaţie cu puterea suficientă pentru a le realiza.
Administraţia locală al UDMR-ului de curând are o conducere nouă, un preşedinte nou în persoana lui Vass Levente. Mă întreb ce şi cât preia noua preşedinţie din promisiunile vechi. S-ar putea că vor începe un capitol nou în viaţa organizaţiei în felul în care uită complet despre promisiunile vechi, ca şi cum acestea nu ar fi fost rostite. Însă promisiunea referitoare la statui – dacă ne aducem aminte, a fost decizia consiliului – nu poate fi uitată. Primul motiv ar fi că de la schimbarea regimului din 1989 au fost inaugurate statuile primarului Bernády György, Petőfi Sándor, Borsos Tamás, Rákóczi Ferenc al II-lea, Aranka György, Vályi Gyula, deşi fiecare a fost înălţată la o anume distanţă de la centru.
În cazul în care nu insistă să realizeze aceste promisiuni măcar parţial, vor trimite mesajul că se resemnează la faptul că în centrul oraşului Târgu-Mureş nu este loc pentru o statuie sau un monument cu implicaţii maghiare. Ar fi păcat. Părerea mea.
