După primirea rapoartelor privind respectarea Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor în România, grupul de experţi al Consiliului European s-a informat la faţa locului.
După cum se ştie, guvernul şi-a prezentat raportul în martie anul trecut, cu o întârziere de doi ani şi jumătate, în care – evident – au găsit totul în regulă. Spre deosebire de UDMR şi unele organizaţii ale societăţii civile, care, la rândul lor, au întocmit rapoarte paralele. Acestea din urmă, listând exemple concrete, au încercat să contrazică imaginea ideală propusă de raportul guvernului, plină cu inexactităţi şi distorsiuni. La vremea respectivă, autorul raportului, Ministerul de Interne nu a considerat necesară consultarea cu reprezentanţii maghiarilor din România.
Pe lângă UDMR, si organizaţiile societăţii civile – Mişcarea Angajament Civic (CEMO), Advocacy Group for Freedom of Identity (AGFI), precum si grupul de experţi în drepturile minorităţilor al Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania şi al Consiliului Naţional Secuiesc – au formulat observaţiile lor în rapoarte paralele. Autorii documentelor au făcut observaţii referitoare mai ales la drepturile lingvistice, în special la dreptul de a învăţa în limba maternă, dar au reproşat şi formulele care îi acuză pe maghiari în cursul predării istoriei. Civilii au respins şi acea convingere falsă, conform căreia calea cea mai sigură de a reprezenta interesele unei minorităţi naţionale este ca organizaţia politică care o reprezintă să fie prezentă în guvern, ca parte componentă a puterii.
Cu câteva zile în urmă UDMR-ul, la congresul Partidului Popular European din Malta, a vorbit despre încălcarea drepturilor maghiarilor din România, în special despre situaţia Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureş. Sperăm, că nu au făcut-o degeaba, şi sensibilizarea va avea consecinţe, iar poate că datorită presiunii internaţionale, autorităţile publice se vor răzgândi.
Chiar dacă este încă devreme să ne pronunţăm despre efectele potenţiale ale adresării la forumurile internaţionale, este deja sigur că astfel lumea a aflat despre luptele noastre. Să sperăm, că UDMR-ul a descoperit avantajele politizării externe autonome, la care nu va renunţa în schimbul unei posibile implicări într-o coaliţie guvernamentală. În acest caz, ultima noastră speranţă rămân civilii. Părerea mea.
Varianta originală a articolui, în limba maghiară, se găseşte aici.
