Központ
2017. július 29. szombat, Márta, Flóra
Helyenként felhős
Ma
Helyenként felhős
Derült
Holnap
Derült
Derült
Hétfő
Derült

Şi valoarea celei mai bune legi se arată în măsura în care este respectată

Pál Piroska április 20, 2017 În lb. română

Partidele de guvernământ au publicat proiectul legii unice a salarizării personalului, care ar intra în vigoare începând de 1 iulie, şi care prevede creşterea salariilor bugetarilor în mai multe trepte, până în anul 2022. Legea prevede ca cel mai mare salariu de bază din domeniul bugetar să fie de douăsprăzece ori mai mare decât cel mai mic salariu din acelaşi domeniu. Pe lângă acesta, începând de anul viitor se va schimba radical şi sistemul de impozitare. Am discutat despre acestă legislaţie şi efectele ei cu economistul Szabó Árpád.

– În ce măsură putem lua în serios promisiunea referitoare la creşterea salariilor din domeniul bugetar?

– Răspunsul unui economist experimentat este că: depinde. Ca promisiune sună bine pentru cei care nu se pricep la finanţe, şi cred că dintr-un salariu mai mare ar putea să trăiască mai bine. Eventual se pot cumpăra voturi cu astfel de proiecte de lege, iar în 2020 vor fi alegeri. Se ştie că în domeniul bugetar găsim atât profesori şi personal administrativ angajat în învăţământul public, personalul din spitalele de stat, cât şi rudele angajate în primării ca plimbători de hârtie. Până când, de exemplu, la noi salariile medicilor începători sunt cu mult mai mici decât ai colegilor lor din vest, foarte mulţi vor pleca din ţară după terminarea facultăţii, şi îşi vor încerca norocul in străinătate, iar noi rămânem fără servicii medicale de calitate. Deci, într-o oarecare măsură este nevoie de reglementare, categoric. Dar să nu uităm: proiectul legii unice a salarizării, ca orice proiect de lege, poate fi revocată sau schimbată de Parlament. Mai mult, în loc de creşterea salariilor aceştia pot să scadă, cum s-a întâmplat după criza economică din 2008.

– Poate să facă faţă economia României la respectarea promisiunilor?

– Dacă fiecare dintre noi şi-ar plăti cinstit taxele şi impozitele, şi nu ar exista corupţie şi delapidare, atunci economia ţării chiar ar putea face faţă, căci să nu uităm că fiecare angajat din sistemul bugetar primeşte salariu din taxele şi impozitele plătite de noi toţi.

– Ce efecte va avea punerea în practică a acestuia asupra sectorului privat?

– În sectorul privat, angajaţii pot avea senzaţia că ei au fost lăsaţi deoparte. Probabil că mulţi se vor enerva, şi vor cere de la angajatorii lor mărire de salariu, ca să ţină pasul cu salariul funcţionarilor publici.

– Vom avea creştere de inflaţie?

– Depinde de ceea ce se va întâmpla cu salariile crescute. Dacă surplusul ajunge în conturi de economii, nu vom avea inflaţie. Dacă banii se vor investi în pornirea şi susţinerea afacerilor de succes, poate să aibă chiar şi efecte pozitive asupra economiei. Dacă se vor cumpăra imobiliare şi bunuri de folosinţă îndelungată, şi acesta poate să producă efecte economice pozitive, şi doar în cazul câtorva segmente de piaţă va duce la creşterea preţurilor. În schimb, dacă se vor cumpăra mai ales bunuri de consum – vor cheltui banii pe fleacuri şi electronice –, atunci inflaţia va creşte. Trebuie luat în considerare şi faptul că după părerea economiştilor care cred în teoria ciclurilor, în 2017 sau 2018 ne-am putea confrunta cu o nouă criză economică, care ar da peste cap toate deciziile politice.

– Banca Naţională a României este capabilă să menţină în echilibru balanţa în cazul apariţiei inflaţiei?

– Politica monetară a băncii centrale poate să balanseze sau să intensifice orice politică fiscală adoptată de guvern, parţial sau total. Nu se ştie însă, în ce măsură îşi va păstra independenţa politică, cum nu cunoaştem nici părerea creditorilor internaţionali şi a altor instituţii, care monitorizează activităţile financiare din România. Nu este exclus nici ca Fondul Monetar Internaţional să folosească dreptul de veto în legătură cu intrarea în vigoare a legii, şi atunci în presa oficială se va putea vorbi de coaliţie antiromânească internaţională, iar ca urmare vor fi traşi la răspundere pentru greşeala propriului lor guvern.

– Ce acţiuni posibile ar putea urma după punerea în practică a proiectului?

– Conform primului scenariu, Fondul Monetar Internaţional anulează proiectul, după care probabil se va vorbi despre influenţa lui George Soros şi despre conspiraţia mondială antiromânească. Conform scenariului al doilea, sindicatele sectoarelor care nu vor fi mulţumiţi cu creşterea salariilor, vor ieşi în stradă. În aceste condiţii, diferitele categorii sociale vor putea fi instigaţi unii împotriva celorlalţi, şi în timpul circului, se poate fura în taină. Conform scenariului al treilea, bugetarii vor avea dispute cu salariaţii din sectorul privat. Conform celei de al patrulea, inflaţia va creşte uşor, va creşte şi gradul de ocupare a forţei de muncă, şi după un an vor „uita” să aplice treptele rămase. Pe al cincilea l-am amintit deja: în decurs de o jumătate de an – un an şi jumătate se va produce o recesiune mai mică, şi totul va fi oprit.

– După toate probabilităţile, începând cu 1 ianuarie 2018 sistemul de impozitare se va schimba radical in România. Declaraţiile fiscale ale persoanelor private s-ar putea înlocui cu declaraţii fiscale familiale sau de gospodărie. Acesta va avea efect pozitiv sau negativ asupra familiilor?

– Calculând calm, pe hârtie, pentru o familie cu mulţi copii bineînţeles că este avantajos, rezultă contribuţii mai mici, dacă în familie impozitul se calculează pe baza veniturilor pe cap de membru de familie. Acest lucru poate fi considerat drept o măsură de favorizare a creşterii populaţiei. În practică însă unii îşi vor lua în gospodărie, pe hârtie, şi rudele lor fără adăpost. În acelaşi timp, o să dea apă la moară persoanelor de extremă dreaptă, care vor putea spune care sunt minorităţile leneşi cu mulţi copii, care trăiesc sub acelaşi acoperiş.

– Impozitarea progresivă se plănuieşte să fie introdusă începând cu 2018. Este o soluţie echitabilă?

– Şi în Suedia se aplică impozitarea progresivă. Din punct de vedere socialist, de stânga, impozitarea mai accentuată a persoanelor bogate se poate considera echitabilă. În unele societăţi cei bogaţi se supun în mod voluntar, iar în altele trebuie să fie obligaţi. Liberalii spun că fiecare e făuritorul propriului său destin. Dacă cineva este neviabil şi îşi iroseşte viaţa, n-ar trebuie să fie întreţinut de alţii. Cei care au un venit mai mare nu sunt fericiţi când vine vorba de astfel de măsuri. Repet: în legătură cu alegerile, săracii individioşi pot aduce mai multe voturi, pentru că ei sunt mai mulţi numeric peste tot.

– Ce efecte economice va produce, şi în ce măsură vor fi afectaţi cetăţenii?

– Cei bogaţi ar putea elabora strategii de evitare a impozitării: mulţi vor angaja contabili buni, avocaţi şi mai ales specialişti şi experţi în domeniul impozitelor. Ei vor plăti impozite mici absolut legal. Alţii vor transcrie o parte din averea şi firmele lor pe numele unor rude fără adăpost sau foarte sărace. (Să ne aducem aminte de mătuşa Tamara al unui fost prim-ministru, care a lăsat moştenire milioane de dolari nepotului său „nevoiaş”). În al treilea rând, s-a dovedit ştiinţific efectul curbei Laffer: o cotă de impozitare mai ridicată duce la evaziune fiscală mai mare. Se citează de obicei ca o axiomă de manual, că creşterea impozitului are efecte negative întotdeauna asupra clasei de mijloc. Se spune că în fostele ţări socialiste din Europa de Est şi Europa Centrală clasa de mijloc ori este extrem de slabă, ori nici nu există. Cine nu se regăseşte în enumerarea de mai sus, acela se va bucura de cota mai mică de impozitare, şi eventual va merge la vot.

Pál Piroska

Share Button
Ennyien olvasták: 153

Hozzászólások

hozzászólás

About The Author

Szóljon hozzá

Biztonsági kérdés: Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.